Pitesti din cele mai vechi timpuri
Pitești, situat pe dealurile Argeșului de pe malul drept, este unul dintre cele mai vechi orașe din România. Se știe că această zonă a fost locuită încă din paleolitic. A fost „cel mai puternic centru al activității umane din paleoliticul inferior al Europei. A fost, de asemenea, principala legătură între Africa, Asia de Sud-Est și zonele în care cultura culturilor era binecunoscută”. Dovezile arheologice au confirmat că Dromihetes, tribul care conduce Tribul Dromihetes (din secolul IV până în secolul III î.Hr.), avea rădăcini în această regiune. Tribul a fost identificat fie cu Ordessienii (un popor care trăia pe malurile Argeșului). Orașul era situat în perioada daco-romană și făcea parte din Moesia Inferior, mai târziu Dacia Malvensis. Multe fragmente de zidărie și ceramică, precum și monede, datează de atunci. Castelul Roman de la Albota, castru militar fortificat, este cel mai semnificativ monument din judet. A fost construită la granița de est cu Dacia. Piteștiul a fost implicat în schimburi economice în perioada medievală cu popoarele de la sud de Dunăre.
Istorie modernă Pitești
Pitesti a fost casa temporara a voievozilor Basarab Tepelus, Mihnea cel Rau si Vlad cel Tanar. De la sat și târg la titlul de oraș la începutul secolului al XIV-lea, orașul a evoluat încet. Prima atestare documentară a fost făcută la 20 mai 1388 de către Mircea cel Bătrân, care întărește Mănăstirea Cozia la „hotarul Piteștilor”. Pitesti a fost numit, prin atestarea documentara din 1388, ca Campulung, Curtea de Arges, Braila si Slatina. Cartea lui Vladut, 1 aprilie 1510, mentioneaza prima data Pitestiul ca oras. Se arată că cancelaria Dominitorul Basarab (1512-1521), a fost eliberată la 22 noiembrie, 15,17. Hrisovul incheie asa: „Si eu Moisi, scriitorul, care a scris in noile curti din orasul Pitesti.
Acest lucru se confirmă și la 27 august 1582 când se face referire la organizarea urbană a acestei comunități, care era condusă de un județ cu 12 parohii. Au fost mulți guvernatori și nobili care dețineau proprietăți în oraș. Cele mai proeminente dintre acestea au fost Golesti si Izvorani, Cantacuzini si Craiovesti. Au existat însă și doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) și Neagoe Basarab. Acesta din urmă a fost construit între anii 1512-1521 la Curtea voievodatului Pitești. Conform unei mărturii scrise din 1640, s-au vorbit despre multe biserici și 200 de case care adăposteau aproximativ 1.000 de oameni. Fundatiile unui loc mai vechi au fost folosite la construirea Bisericii Domnesti Sfantul Gheorghe in anul 1656 sub Constantin Serban si doamna Balasa. Biserica este situată în inima orașului și a fost prima structură construită pe coloane de cărămidă din Țara Românească.
Piteștiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea, monarhul suedez, între 19 octombrie și 8 noiembrie 1714 la cererea lui Ștefan Cantacuzino. Regele se întorcea din Imperiul Otoman în Pomerania suedeză. El a fost însoțit de multe trupe. Oaspeții au făcut Piteștiul să sufere în această perioadă, deoarece i-au forțat să mănânce în condiții uscate care au afectat grav recoltele de furaje, grâu și orz.
Pitestiul era gazda a sapte sau opt biserici pana in 1746. Numarul caselor ajungea la 250 si ar fi putut gazdui 1.250 de oameni. Orașul a fost descris ca „un târg cu opt biserici, o mănăstire și mai multe case nobiliare, precum și reședințe ale funcționarilor districtuali” într-o mărturie din 1791. La ora 11, pe 26 octombrie 1802, la Pitești a fost resimțit un puternic cutremur cu magnitudinea 7,9. A provocat distrugerea Bisericii Sfântul Nicolae. Deși biserica a fost reconstruită în 1848, ea a fost și distrusă în timpul unui incendiu.
Potrivit datelor fiscale, orașul avea 1.011 gospodării, 700 de case și aproximativ 5.000 de locuitori. Pe baza datelor statistice din teritoriu, în 1832 existau 773 de case de locuit. Acestea erau împărțite în patru cartiere, 14 mahalale și cinci tăbăcării. Numărul animalelor era de doar 1.000, cu 4.000 de gospodării. Pitesti a fost casa a 7.229 de persoane, care aveau 1.889 de cladiri. Populația era compusă din liber profesioniști și fermieri (65%), comercianți (20%), meșteri (15%) și producători (0,2%).
Pitesti in Etimologie
* Nicolae Iorga subliniază că Piteștiul este o formă silogizată a antroponimului Pititul, „Să ajungă la Câmpulung cine vrea să coboare la Pitului, unde Piteștii (cf. Pitulescu, Titu și Titești, care, la răscruce, a devenit mai târziu târgul, și următorul oraș (cf.
* Aurelian Sacerdoteanu a demonstrat ca numele radicalului Pit trebuie luat drept garantie. Din moment ce sensul său se pierde, Groapa radicală care a fost introdusă în toponimie trebuie să fi fost foarte veche. De asemenea, se poate adăuga sufixul -esti. Pitesti este un toponim rar. Nu este rezultatul fenomenului „roirii” satelor.
* Iorgu Iordan a spus următoarele: „Pitea = pâine, pita, cu sufixele -ea”.
Stema Pitesti
Deși stema a cunoscut multe schimbări în trecut, elementele simbolului de bază au rămas aceleași. Stema originală a constat dintr-un scut albastru cu turn medieval, pe care se află o găină care ține steagul României. Turnul medieval reprezintă Dinastia Basarabiei, care răspunde de organizarea și conducerea Țării Românești. Simbolul latinității este întâlnirea mai multor haine românești, vulturul simbolizează puterea, curajul, puritatea și libertatea. Cerul este reprezentat de scutul albastru
Geografie Pitesti
Pitestiul se gaseste in centrul-sudul Romaniei, langa Dunare si Carpatii Meridionali. De asemenea, este situat la nord-vest de zona informală a Munteniei. Orasul se afla la confluenta dintre raul Arges si Raul Doamnei la intersectia paralelelor de 44deg51’30” latitudine nordica si meridianul 24deg52′ longitudine estică.
Pitesti, la 250 m deasupra albiei minore Arges (S) si 356 metri in cartierul Trivale (V), este municipiul. Cota de 373 m este la nord-vest de terasa Trivale–Papucesti, in timp ce cota la nivelul albiei minore a raului Arges (S) este la nivelul cartierului Trivale (V). La est de Valea MarePodgoria, in comuna Bascov, se afla cota de 439 m (padurea Bogdaneasa).
Suprafata Pitestiului este de 4.073 ha, conform calculelor din 2003.
Topoclimatul de vale al orasului, care se afla intre dealurile inalte si terasele de pe raul Arges, este calm si moderat. Temperatura medie anuală variază între 9 și 10 °C. Media din ianuarie este de -2,4°C, în timp ce temperatura medie din iulie este de +20,8°C. Precipitațiile atmosferice medii ale țării sunt mai mari decât media, cu o variație anuală de 680 până la 700 mm.
Capătul de sud-est al Bucureștiului este locul unde autostrada A1 face legătura între București și Pitești.